Primul nume care îmi vine în minte și îmi va veni mereu în minte legat de renașterea și dezvoltarea economică a Argeșului este cel al lui Constantin Stroe. Azi se împlinesc cinci ani de când Constantin Stroe nu mai e. Cinci ani de când ne lipsește Constantin Stroe. Cinci ani de când Argeșului îi lipsește Constantin Stroe. Omul care se confundă cu istoria Dacia. Omul care a făcut pentru Argeș cât nu au făcut toți parlamentarii și politicienii din județ în ultimii 30 de ani.

Constantin Stroe, omul care a ținut la Argeș cu fapta. Constantin Stroe, omul cu un rol-cheie în privatizarea Dacia. Și nu cred că greșesc dacă afirm că dacă Dacia nu s-ar fi privatizat, Argeșul ar fi fost acum Valea Jiului 2. Dacă Constantin Stroe nu s-ar fi implicat decisiv în privatizarea Dacia, nu am fi avut acum zeci de furnizori care au angajat zeci de mii de oameni în zonă, iar Dacia nu ar mai fi fost simbolul României și simbolul exporturilor României.

L-am cunoscut bine pe Constantin Stroe timp de aproape 18 ani. Și am avut o comunicare fluentă și empatică în principal ca jurnalist și în secundar, pentru o scurtă perioadă, ca angajat la Dacia. Și mereu m-au impresionat pasiunea și implicarea sa. Constantin Stroe ”ardea” pentru Dacia și pentru Argeș. ”Ardea” cum nu o făcea vreunul dintre oficialii județului.

L-am văzut ultima oară pe Constantin Stroe cu două săptămâni înainte să moară, la finalul lui noiembrie 2016. Am vorbit puțin și am remarcat că avea cumva o liniște nefirească pentru un om obișnuit să aibă o energie debordantă. Și apoi… s-a dus…

Nu știu alții cum sunt și cum simt, dar eu când văd ce generații de pseudopoliticieni și lideri interesați doar de ei și de certurile cu adversarii politici a avut și are Argeșul, mi se face un dor teribil de Constantin Stroe. Pentru că Argeșului îi lipsesc teribil oameni implicați și dedicați 1000% precum Constantin Stroe.  

Tweet

• Prev
• Next