Pe lângă prestarea muncii în baza unui contract de muncă, în mod independent, având propria afacere, sau ca zilier, din 2024 în România există oficial reglementați și „prestatorii casnici”. Acești lucrători au un regim de muncă ocazional, fac numai munci necalificate strict reglementate prin legea lor specială, pot lucra după bunul plac, urmând a fi plătiți exclusiv cu tichete de activități casnice și care trebuie „transformate” ulterior în bani. Prestator casnic poate fi însă și un anumte tip de îngrijitor informal din Legea asistenței sociale.

Legea care reglementează activitatea prestatorului casnic, prin care s-a urmărit reglementarea unui domeniu predominant nefiscalizat și sursă a muncii „la negru” a apărut acum ceva vreme în Monitorul Oficial - aplicarea sa efectivă făcându-se abia din 2024. Cu câteva luni întârziere, pentru că trebuia pusă la punct și o platformă electronică prin care să fie pusă în aplicare Legea nr. 111/2022, precum și cu un set de modificări legislative (pentru că legea avea cam multe probleme de aplicare așa cum ieșise din Parlament), putem spune că la acest moment legea este pe deplin aplicabilă:

„Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prezenta lege reglementează modul în care persoanele fizice pot desfăşura activităţi casnice în schimbul unei remuneraţii acordate sub formă de tichete de activităţi casnice”.

Potrivit legii, activitatea casnică este, de fapt, o muncă necalificată. Și nu chiar orice tip de activitate făcută în gospodăria beneficiarului sau în legătură cu gospodăria ori cu bunurile beneficiarului intră sub egida acestei legi: sunt 34 de activități casnice avute în vedere momentan de această lege și care se regăsesc listate într-o anexă a legii. Dar, ca să oferim câteva exemple de munci necalificate pe care prestatorii le pot face în schimbul tichetelor de activități casnice: „Curăţenia/Igienizarea locuinţei”, „Prepararea hranei”, „Plimbarea câinilor sau a altor animale de companie” sau hrănirea lor, diverse activități în grădina sau livada beneficarilor, „Efectuarea igienei corporale a persoanelor dependente” și alte câteva asemenea. 

Pentru că activitățile casnice lucrate la negru ar fi destul de răspândite în România, iar statul vrea să aducă bani la buget din aceste activități sub forma impozitelor și altor taxe și pentru că lucrătorii aceștia ar avea nevoie de o recunoaștere formală a muncii lor, inclusiv la nivel de asigurări la stat, legiuitorul a considerat că e nevoie de un nou tip de reglementare, un nou tip lucrător în România - prestatorul casnic. Esența e că acestea sunt munci ocazionale, iar nu cu caracter constant. Totodată, prestatorii casnici nu sunt angajați ai unei firme trimiși să presteze aceste munci necalificate în casa unora sau altora. 

Tweet

• Prev
• Next