Mulţi copii sunt răsfăţaţi în aceste zile de părinţi, dar şi de autorităţi: se împart cadouri (mai ales dulciuri), se fac serbări, se aprind luminiţe şi se cântă ce frumos e de Moş Nicolae. În realitate, însă, situaţia stă cu totul altfel. Grija statului faţă de cei mici, faţă de familie în general lipseşte aproape cu desăvârşire (nefiind de mirare că natalitatea a scăzut la cote alarmante!). Până şi banii de trusou la naştere, măsură introdusă la propunerea unui fost senator argeşean (Dan Gabriel Popa), a fost eliminată pe motiv că nu sunt bani! Pentru fiecare copil, statul plăteşte doar o alocaţie de 82 lei pe lună. Chipurile, învăţământul este gratuit, dar la grădiniţă, de exemplu, se plăteşte contribuţie pentru hrana zilnică şi se dau bani şi pentru materiale de igienă şi rechizite. Triajul în şcoli este zero, încă se practică din greu meditaţiile impuse de către profesori de la clase, se cumpără diverse materiale, iar transportul şcolar este încă departe de a fi pus la punct, ceea ce contribuie la abandonul şcolar în creştere. Şi la sănătate suntem campioni... pe hârtie, dar încă avem mortalitate infantilă la un nivel ridicat, condiţiile din spitale lasă de dorit, dotările şi grija faţă de pacienţi de asemenea. Sunt copii care nu mai merg la şcoală pentru că părinţii nu au cu ce să îi sprijine, iar probleme acute sunt în special în mediul rural. Când a fost vorba în Parlament recent să se majoreze alocaţia pentru copii, aleşii s-au opus. Aceiaşi aleşi nu au avut însă nicio problemă să îşi crească indemnizaţiile şi să îşi acorde beneficii peste beneficii. Statul clamează sus şi tare că grija pentru copii - viitorul ţării - este maximă, dar aceasta este, de fapt, la cota de avarie!

Tweet

• Prev
• Next