Aveam patru ani când FC Argeș câștiga pentru prima oară campionatul. Nu-mi mai amintesc mare lucru de atunci, dar tata îmi povestea mereu că știam pe de rost toată echipa alb-violetă cu rezerve și antrenori. Șapte ani mai târziu, tot cu Armeanul la comandă, Argeșul repeta isprava suflând titlul câinilor roșii de la Dinamo chiar la ei acasă. Învingea atunci în Groapă o echipă Dinamo în care fiecare nume era deja un monstru sacru al fotbalului românesc. Da, meciul din 1979 mi-l reamintesc perfect, prestația de atunci a unei echipe fabuloase cu Gâscanul pe post de maestru de ceremonii fiind imposibil de uitat. Mai țin minte și că, multă vreme după aceea, de fiecare dată când Argeșul juca acasă, mergeam cu un grup de copii și ne proțăpeam uneori ore întregi în fața vilei-cantonament de pe strada Trivale până când apăreau Dobrin, Doru Nicolae, Radu II, Cristian, Speriatu, Moiceanu, Zamfir și toți ceilalți campioni. Erau vremurile în care marele Kempes, campion mondial cu Argentina și vedetă a Valenciei, a fost la un pas să scoată carnețelul și să ia notițe de la Dobrin. Și, chiar dacă nu a mai câștigat nici un trofeu după 1979, FC Argeș a continuat să fie o poveste frumoasă a fotbalului românesc, o poveste care a dat mulți fotbaliști mari, demni urmași ai foștilor campioni, printre ei și cei care îmbracă acum tricoul alb-violet. Din păcate, o poveste curmată brusc în 2009 din cauza unor oameni care, sub masca iubirii pentru fotbal, nu au făcut altceva decât să distrugă echipa, clubul și munca lui Dobrin, Halagian, Ianovschi și a tuturor celor care au făcut din FC Argeș un nume respectat nu doar la Pitești, București, Baia Mare, Timișoara, Iași sau Constanța, ci și la Valencia și Madrid.

De ieri, FC Argeș s-a întors pe prima scenă a fotbalului românesc, acolo de unde nu ar fi trebuit să-și permită nimeni să o alunge. E un moment pe care Piteștiul, Argeșul și cei care au transpirat în teren în toți anii ăștia îl merită cu prisosință. Bravo, băieți, e meritul vostru și al antrenorilor voștri din acești ani, pentru că voi sunteți cei care v-ați dat sufletul în iarbă pentru ca noi, argeșenii cu sânge alb-violet, să fim astăzi fericiți! Vă doresc din tot sufletul să continuați să ne bucurați și în Liga I, nu va fi ușor, dar o puteți face! Și-mi mai doresc un lucru pentru mine, pentru argeșenii iubitori de fotbal și, cel mai mult, pentru echipă, îmi doresc ca toți cei care conduc azi și vor conduce în viitor destinele FC Argeș să aibă înțelepciunea să continue lucrurile în aceeași manieră  în care au făcut-o și până acum, să nu repete greșelile trecutului și să nu uite că, oricât ar munci pentru ea, echipa nu e a lor, ci a noastră, a oamenilor din acest județ. O renaștere din propria cenușă nu se poate petrece decât o singură dată și ar fi păcat să nu ne bucurăm cu toții și pentru totdeauna de această renaștere. Hai, FC Argeș!!

Tweet

• Prev
• Next