Nu ştiu alţii cum sunt şi cum simt când stau la o coadă la ghişeele de la Taxe şi Impozite ale Primăriei Piteşti, dar eu unul recunosc că în dimineaţa asta am verificat de vreo trei sau patru ori calendarul în telefon şi nu puţin a lipsit să nu întreb câteva persoane dacă suntem sigur în 2021 ori prin 1985 sau 1988. În gangul friguros şi demn de un mic gulag (doar) ca temperatură de la Casa Cărţii am stat la o coadă ca pe vremuri. Ca pe vremurile comuniste. Mi-am adus aminte de cozile la lapte ori la banane din copilărie. Şi am văzut pe viu- şi nu e prima oară- cât de puţin sunt respectaţi piteştenii care plătesc taxe şi impozite şi care depun documente pentru a plăti taxe şi impozite.

Ghişeele de Taxe şi Impozite ale Primăriei Piteşti s-au modernizat doar de faţadă, cu termopane noi şi aparat ce eliberează bonuri de ordine. În rest, e mai rău ca acum trei-patru ani, când stăteai la coadă fără bonuri de ordine.

Mi-am luat cuminte bon de ordine la ora 8:18 dimineaţa. Numai că optimistul din mine a dat rateu de data asta. Speram ca în cel mult trei sferturi de oră să termin cu totul ce aveam de rezolvat. Însă că nu a fost aşa. Am stat în total două ore şi 22 de minute pentru o operaţiune ce a durat la ghişeu aproximativ şapte-opt minute.

Şi tare mi-a părut rău că nu mai trăiesc Kafka şi Eugene Ionesco şi că-în eventualitatea în care ar fi trăit-să aibă viză de flotant măcar pentru o lună la Piteşti. I-aş fi chemat la coadă la Taxe şi Impozite în gangul de la Casa Cărţii şi ar fi avut cu siguranţă materie primă pentru cel puţin trei-patru romane şi piese de teatru ale absurdului. Ar fi putut culege încet numeroasele invective colorate şi originale adresate autorităţilor locale de către contribuabilii zgribuliţi. Ar fi putut vedea atitudinea nemuritoare, rece şi superioară a unora dintre angajatele Primăriei Piteşti.

Deşi primeşti bon de ordine, lucrurile se mişcă ucigător de greu. Unul dintre cele patru ghişee de la Casa Cărţii era închis, iar unele dintre angajate se mişcau parcă pe ralanti. Înăuntru la ele era cald şi linişte, ce mai contează că în gangul de afară oamenii îngheţau la o coadă ce creştea parcă de la minut la minut. Iar contribuabilii care îndrăzneau să pună vreo întrebare angajatelor Primăriei se trezeau repeziţi de parcă erau sclavi pe o plantaţie a Primăriei Piteşti. Noroc cu gardianul public de la intrare, care era informat şi amabil. Şi eu am avut noroc la ghişeu de o angajată amabilă, asta ca o microbilă albă în mormanul de bile negre. Însă şi la ghişeu, după mai bine de două ore de aşteptare, am avut parte de încă o surpriză neplăcută: una dintre copii nu era suficient de clară, aşa că am fost trimis să mai fac încă una peste stradă, la un xerox. Am făcut un mini-slalom printre maşini precum îi vedeţi pe actorii de la Hollywood că fac printre maşinile de pe arterele din New York. Şi am revenit iute şi fericit. Şi nu e normal. Nu e deloc normal că am plecat fericit de la ghişeu după aproape două ore şi jumătate. O coadă cauzată de birocraţia excesivă şi de lipsa de organizare din Primăria Piteşti.

La Constanţa ori Braşov, pentru o problemă similară la Taxe şi Impozite, nu stai mai mult de 30 de minute. Şi pot aduce martori din ambele oraşe. I-aş propune primarului Cristian Gentea să ia o echipă din Primăria Piteşti şi să meargă la Constanţa sau Braşov într-un schimb de experienţă la Taxe şi Impozite. Şi tot primarului Cristian Gentea i-aş propune- şi cred că sunt vocea a zeci de mii de piteşteni-să vină într-o zi sub acoperire în gangul de la Casa Cărţii şi să stea la coadă două ore în frig. Pentru că nu se mai poate. Situaţia e veche. Piteştenii tremură de frig, iar angajaţii Primăriei Piteşti încasează taxe şi impozite la cald. E timpul schimbării.

Tweet

• Prev
• Next