Doctorul Mădălin Iordache de la Spitalul Municipal Câmpulung, unul dintre cei mai apreciaţi chirurgi din Argeş, a postat joi seara pe Facebook un mesaj devenit viral, un mesaj în care critică elegant neregulile managerului Nicolae Alexe şi în care vorbeşte despre condiţiile foarte dificile de lucru. Postarea a devenit virală, cu sute de distribuiri.

Iată ce a scris chirurgul Mădălin Iordache: „Dimineață m-am trezit devreme și am decis să fac o întâmpinare către fostul actual viitor fost manager care azi a mutat cu un camion mobilierul medical și nemedical din ambulatoriul integrat al OG de la parterul spitalului, două cabinete de ginecopate și gravide într-o singură încăpere din policlinică, evident nerespectând niciun circuit sau lege sau DSP, după principiul "Spitalul, sunt eu!" - ca marele psdist oprișan "Mama, sunt eu!"; of, era să zic de Ludovic al XIV- lea "L'état, c'est moi!", dar individul are alte pasiuni, plus că l-aș onora cu asemenea companie. Și noi urmăm. Dacă acceptăm. Eu sper că noi toți, nu o vom face. Paranteză: tocmai mă sună asistenta dacă poate da ultimul concentrator de oxigen pentru o dnă dr pensionară ce desaturează pe secție. De ce pe mine, chirurg acasă? Pt că după ce al doilea medic ce făcea gărzi pe medicală a fost transferată ieri în stare gravă la Balș nu mai avea cine face garda și din pixu-i atoatecunoscător fostul actual viitor fost manager duminică a pus un dermatolog și azi un reumatolog să facă prima gardă la peste 110 bolnavi de COVID-19 cu comorbidăți din spital.

Așa că de la 6,30 la 7,40 am recitit ordinul MS nr 39 din 2008 privind reorganizarea ambulatoriului integrat și am găsit la cât mă pricep eu vreo 5 ilegalități prin reorganizarea și relocarea celui de chirurgie generală, confirmate și de dna jurist, dar cu rezerva "Sper să țină cont de ele!"...

Apoi rapid cum vb cu maître și colega din ATI care îmi spusese că după cezariana de azi tot COVID-19 (da, chiar se operează și la noi, iar apropo de diverse postări despre condițiile de cazare din OG și spital, la noi sunt decente, suspecții stau câte unul în salon, nu la cort și nu așteaptă în cursul săptămânii mai mult de 30 de ore rezultatul testului PCR) la 9 rămăsese să începem cu colonoscopia. Zis și făcut. Așa cum ne așteptam, după ce m-am chinuit vreo 20 de minute prin ochelarii aburiți să găsesc tumora de colon am găsit-o și am decis împreună să facem rezecția. Mărturisesc că după vreo 90 de minute cu masca KN95 nu mai reușeam să respir, parcă aveam o pungă pe față, ajutându-l pe maître în combinezon la 40 de grade, prin urmare am ieșit împleticindu-mă la geamul din hol și cu ajutorul asistentei am schimbat rapid la geam cu o mască FFP3 cu filtru cu care am reușit să rezist până la final - Hartmann dificil, (pacientul obez cu COVID-19 în ocluzie), (Maître, chapeau!) sperăm să meargă bine.

Când am ieșit transpirat din cap până în picioare cu apa în cizme până la maleole am fugit la dușul de decontaminare (norocul meu că era 14,30 și cf programului de care nu știu dacă are habar fostul actual viitor fost manager încă mai era apă caldă) la vestiar mă aștepta asistenta șefă să verificăm orele (da, orele, așa ni s-a trimis adresa semnată tot de fostul actual viitor fost manager) de muncă pt sporul de boli infecțioase (COVID-19) al fiecărui angajat. A fost rapid, evident, cu absurditățile nu am răbdare. Nici cu hoții, inculții și idioții. Dar îmi consumă timpul”.

Tweet

• Prev
• Next