De când Ilie Bolojan este premierul României, cuvântul de ordine al executivului a fost austeritate, însă frustrant este că nu pentru toată lumea.
În timp ce s-au tăiat bursele școlare, în timp ce s-au redus salariile, partidele politice s-au înfruptat fără nicio jenă din bugetul de stat, zeci de milioane de lei mergând lună de lună către partidele parlamentare.
Nici mai marii sinecuriști nu au avut de suferit, au rămas în continuare plantați în diverse funcții bine remunerate, acolo unde premierul Bolojan nu a avut tupeul să reducă salariile.
Mai mult decât atât, prin noua lege a salarizării, executivul României condus de Ilie Bolojan vrea să mărească în mod considerabil veniturile demnitarilor, parlamentarilor, primarilor și viceprimarilor, în timp ce numeroși funcționari ai statului se vor vedea cu salariile reduse.
Așa se face că nu avem cum să nu ne întrebăm dacă prim-ministrul interimar al României a urmărit cu adevărat interesele populației sau doar cele de grup?
Tot la fel, și unul dintre cei mai respectați profesori universitari din Argeș i-a adresat în mod public, o întrebare cât se poate de pertinentă prim-ministrului României.
Este vorba de decanul Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte a Universității Politehnica București, Constantin Bărbulescu, care a scris pe contul său de Facebook o întrebare de 100 puncte adresată lui Ilie Bolojan:
„O întrebare de bun simt pentru Primul Ministru al României:
Domnule Prim-ministru,
Având în vedere eforturile bugetare actuale (ale unora, căci tot ce înseamnă evaziune și necolectare de TVA nu se vede nicăieri), de ce nu se amână măririle salariale pentru aparatul politic și administrativ central (demnitari, parlamentari, primari, etc) până în 2028, astfel încât aceste fonduri să fie folosite pentru protejarea și creșterea salariilor din educație, sănătate, cultură și a burselor sociale?”
De-a lungul timpului, redutabilul profesor universitar Constantin Bărbulescu a luat de nenumărate ori poziție față de nedreptățile din societate și mai ales din învățământ comise de către oamenii politici.
Din păcate, în România zilelor de astăzi, sunt puțini oameni care mai au curajul să vorbească, cu atât mai mult să protesteze față de nedreptățile politicului.
