Începând cu data de 1 ianuarie 2026, persoanele juridice pot fi declarate inactive dacă nu și-au depus situațiile financiare anuale în termen de cinci luni de la împlinirea termenului legal de depunere, conform Legii 239/2025. Însă noile prevederi nu fac nicio distincție între situația celor care deja figurau cu bilanțuri nedepuse la final de 2025 și situația celor care ignoră obligația începând cu bilanțurile aferente anului 2025.
Principalele consecințe ale inactivării unei firme sunt anularea dreptului de deducere a cheltuielilor și a TVA-ului aferente achizițiilor efectuate și anularea înregistrării în scopuri de TVA. Însă lucrurile nu se opresc aici, conform celor de la EY:
„Declararea inactivității vine cu o serie de consecințe severe. Contribuabilii care continuă să desfășoare activități economice în această perioadă sunt obligați să plătească impozitele, taxele și contribuțiile sociale, dar nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor efectuate. De asemenea, beneficiarii care achiziționează bunuri și servicii de la contribuabili declarați inactivi nu pot deduce cheltuielile și taxa pe valoarea adăugată aferente acestor achiziții, cu excepția cazurilor specifice, cum ar fi executarea silită sau falimentul.
Această restricție poate afecta grav relațiile comerciale și fluxurile de afaceri, de achiziții și de vânzări. Un alt efect semnificativ al stării de inactivitate este înscrierea acesteia în cazierul fiscal al persoanei juridice sau al entității fără personalitate juridică, precum și al reprezentanților legali sau al reprezentanților desemnați ai acesteia. Aceasta poate afecta reputația comercială și poate îngreuna accesul la finanțare sau parteneriate viitoare. De asemenea, informațiile și faptele înscrise în cazierul fiscal au efecte asupra încadrării de către autoritățile fiscale în clasele de risc fiscal.
Consecințele economice ale declarării inactivității fiscale sunt semnificative și pot provoca dificultăți practice în activitatea operațională a societăților. Îngreunarea fluxurilor comerciale de achiziții și vânzări, precum și complexitatea raportărilor fiscale din România în perioada de inactivitate și imediat după reactivare, pot pune o presiune suplimentară pe departamentele financiare deja împovărate de schimbările legislative frecvente. Procedura de reactivare este, de asemenea, complexă și de durată, ceea ce dezavantajează și mai mult contribuabilii aflați în această situație.”
În aceste condiții, companiilor le este recomandat să aplice măsurile interne necesare pentru a se asigura că eventualele bilanțuri restante sunt depuse cât mai repede și că nu apar întârzieri la bilanțurile pentru perioadele viitoare.
