În trei ani, preţul mediu al maşinilor noi a crescut cu 15-20%. Dintr-o dată, maşinile noi devin treptat inabordabile pentru particularii cu venituri normale, doar dacă nu-şi cumpără o Dacia, scrie publicația belgiană Le Vif, potrivit Rador.

Conform publicației, în Belgia, 35% dintre particulari plănuiesc să cumpere o altă maşină în acest an, fie nouă (20%), fie de ocazie (15%), potrivit unui recent studiu de piaţă al Traxio. Dar între a vrea şi a putea, e o mare diferenţă.

Prin comparaţie cu perioada pre-Covid, preţurile maşinilor noi şi de ocazie au crescut în medie cu 15-20%. În consecinţă, o maşină nouă a devenit treptat inabordabilă pentru un salariat normal care nu are dreptul la o maşină de serviciu. Preţul de bază al unei maşini de familie cu motor cu combustie atinge uşor 30.000 de euro, în vreme ce preţul unei maşini hibride reîncărcabile sau complet electrice depăşeşte 45.000 de euro şi peste.

Exemplul Dacia dovedeşte că lucrurile pot fi diferite şi mai puţin scumpe. Marca low cost de altă dată a devenit o marcă economică de calitate, cu o gamă de modele extinsă şi cea mai puţin scumpă de pe piaţă. În cazul Dacia, „cheap” înseamnă „achiziţie bună”, adică cel mai bun raport calitate/preţ posibil. Fără compromis privind securitatea sau durabilitatea.

Ce poate face Dacia ce nu pot face ceilalţi constructori? Cu această întrebare publicația s-a adresat directorului Dacia, Guy Vandenbranden. „Când Dacia a devenit proprietatea Renault, în 1999, inginerii şi proiectanţii au primit sarcina să construiască o maşină de familie robustă şi fiabilă la preţul de client de 6.000 de euro, adică echivalentul unui VW Golf de ocazie la vremea respectivă. În loc să propună o maşină complicată şi scumpă, ei s-au concentrat pe esenţial. S-a făcut o analiză cost-avantaje aprofundată pentru fiecare piesă şi fiecare etapă a procesului de producţie, fiecare centimă de euro trebuind să fie contabilizată. Simplificarea extremă era şi rămâne mesajul. În vreme ce la alte mărci preţul de catalog este suma tuturor costurilor posibile, plecăm de la o gamă de preţuri predeterminată în care inginerii noştri şi proiectanţii noştri caută cea mai bună soluţie posibilă la preţul cel mai mic. Ca filială a Renault, putem beneficia de know-how-ul şi de experienţa mărcii mamă şi utiliza componentele ei, ceea ce ne permite să cheltuim mai puţin pentru cercetare-dezvoltare. Vânzările modelelor noastre crescând an de an, uzina noastră funcţionează din plin într-un sistem de trei schimburi, ceea ce ne permite de asemenea să atingem o mare eficacitate în producţie. Ne străduim de asemenea să ajungem la cel mai bun raport cost-eficacitate posibil la vânzare şi după vânzare. La Dacia, totul depinde de preţul final! Nu e o întâmplare că uzinele noastre sunt situate în România şi în Maroc, ţări cu un cost scăzut al mâinii de lucru”.

Concluzie? Pe măsură ce preţul maşinilor noi creşte şi mărcile mari europene şi asiatice îşi suprimă modelele mici ieftine, cota de piaţă a Dacia în Belgia va continua să crească în anii următori. 

Tweet

• Prev
• Next