CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) a dat recent verdictul în cazul unui proces intentat statului român de către Nicolae-Richard Manolache, fost polițist la Câmpulung timp de câteva decenii. CEDO a constatat că a fost contrară dreptului la un proces echitabil condamnarea definitivă a reclamantului, după achitarea în primă instanță, fără ca unul dintre cei doi judecatori din completul de apel să participe la audierea tuturor martorilor relevanţi.
Concret, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate, că avut loc o încălcare a articolului 6.1 (dreptul la un proces echitabil) al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Cauza a privit echitatea unei proceduri penale pentru trafic de influență îndreptate împotriva reclamantului, ofițer de politie, care a fost condamnat de către curtea de apel în ultimă instanță după achitarea sa în primă instanță, în condițiile în care unul dintre cei doi judecători din completul de judecată care l-a condamnat nu a audiat în mod direct martorii relevanți.
După cum spun judecătorii CEDO, ”pe 17 martie 2015, Nicolae-Richard Manolache a făcut obiectul unui denunț penal de către soții H. pentru că ar fi solicitat și primit suma de 1 500 euro pentru ca soțul doamnei H. să fie angajat pe un post de șofer. Soții H. relatau că reclamantul nu și-a ținut mai apoi promisiunea și a refuzat sa le furnizeze explicații. Dna H., care lucra pentru soția reclamantului, a fost totodată concediată”.
Pe 21 aprilie 2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantului pentru infracțiunea de trafic de influență și a audiat martori, intre care soții H. care au trecut cu succes și un test poligraf.
Cu ocazia ședințelor de la Tribunalul Argeș unde polițistul din Câmpulung a fost trimis în judecată, magistrații au constatat că soții H. nu puteau fi audiați din cauza absenței lor din Romania și a imposibilității de a fi aduși în fața instanței în baza unui mandat de aducere. Tribunalul i-a audiat însă pe soții R. si pe F.D., martori „indirecți” care luaseră cunoștința de la soții H. de faptele de care era acuzat reclamantul.
Printr-o hotărâre pronunțată la data de 4 decembrie 2015, Tribunalul Argeș l-a achitat pe reclamant, considerând că nu existau suficiente probe pentru a refuta prezumția de nevinovăție a acestuia, întrucât singurele probe directe erau declarațiile soților H. în calitate de martori denunțători.
Numai că Parchetul a declarat apel împotriva hotărârii de achitare, iar dosarul a fost trimis pentru rejudecare la Curtea de Apel Pitești
La ședința din 8 iunie 2016, Curtea de Apel Pitești a citat ca martori pe soții H., soții R. si F.D., bazându-se pe articolul 421 din codul de procedura penală, care prevedea cazul în care era necesar să fie reaudiați martorii ale căror declarații au întemeiat soluția de achitare în prima instanță. La ședința din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Pitești – într-un complet compus de această dată din alți judecători, i-a audiat pe soții H. și pe soții R. care au confirmat declarațiile date anterior.
La ședința următoare, pe 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel Pitești – într-un complet de judecata modificat din nou, a audiat martorul F.D., care și-a confirmat declarația inițială.
Printr-o decizie definitiva pronunțată tot pe 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel Pitești a casat hotărârea de achitare și, după reexaminarea cauzei pe fond, l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de trei ani de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei.
Invocând articolul 6 (dreptul la un proces echitabil), fostul polițist din Câmpulung s-a plâns, în special, de încălcarea principiului nemijlocirii ca urmare a lipsei audierii directe de către unul dintre cei doi judecători a martorilor, îndeosebi a martorilor denunțători, singurii martori oculari.
Cererea a fost depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 11 ianuarie 2017. Și, după mai bine de opt ani, CEDO a decis că o constatare a încălcării Convenției constituie o reparație echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamant și că România trebuie sa plătească reclamantului suma de 1.750 euro cheltuieli de judecată.






