Fostul deputat Mircea Drăghici va sta la închisoare cinci ani pentru pentru delapidare şi folosirea a 380.000 de euro din subvenţiile primite de către PSD pentru a îşi lua o vilă pentru el şi soţia sa, Georgiana Drăghici. Ştirea a făcut ocolul ţării. Este însă cronica unei condamnări aşteptate. Pentru că întreaga carieră a lui Mircea Drăghici a stat sub semnul aroganţei, şmecheriei şi dorinţei de a fi sus de tot cu orice preţ. Chiar şi furând din subvenţiile partidului. Mircea Drăghici este probabil cel mai arogant parlamentar pe care l-am cunoscut vreodată. Un politician fără scrupule şi fără coloană vertebrală, ca mulţi dintre colegii săi. Mugurii aroganţei şi tupeului au început să apară la Mircea Drăghici încă din 2001, de când a fost numit subprefect de Argeş. Însă din 2008, de când a devenit deputat PSD, Mircea Drăghici a crezut că a devenit un mic zeu şi că nimeni nu va mai avea vreodată curajul să se ia de el. Îmi aduc aminte de numeroase evenimente publice şi conferinţe de presă la care Mircea Drăghici se uita la jurnalişti de sus, multora nerăspunzându-le nici măcar la salut. Mai mult, după câţiva ani în Parlament, Mircea Drăghici a început să sune ziariştii care scriau negativ şi argumentat despre el, certându-i şi ajungând până la a le cere unora – inclusiv în instanţă – să şteargă articolele compromiţătoare de pe site-uri. Aici au început să se vadă gravele lacune de comunicare şi de educaţie ale lui Mircea Drăghici. O aroganţă excesivă şi o beţie a puterii cu care s-a contaminat şi soţia sa Georgiana Drăghici, condamnată şi ea – e drept cu suspendare, pentru mărturie mincinoasă şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în dosarul taberei politice a tineretului PSD Argeş plătite din bani publici.

Pentru Mircea Drăghici a fost o constantă să fie arogant până la paroxism şi să îşi uite binefăcătorii. Mircea Drăghici a uitat repede, mult prea repede, că fără Constantin Nicolescu ar fi fost un anonim în politică. Pentru că- să recunoaştem- fără susţinerea lui Constantin Nicolescu, Mircea Drăghici nu ar fi reuşit să obţină vreodată o funcţie mai mare de cea de subprefect. Însă lui Mircea Drăghici nu i-a păsat. Pentru că Mircea Drăghici nu a avut şi nu va avea vreodată o educaţie politică şi calităţi de lider precum cele ale lui Constantin Nicolescu.

Mircea Drăghici s-a crezut mare, când de fapt era mic. Iar asta am văzut-o inclusiv în iunie 2015, la un eveniment organizat de Dacia la Mioveni, eveniment la care a fost prezent şi regretatul Constantin Stroe, omul care a făcut pentru Argeş şi pentru economia românească cât nu au făcut toţi parlamentarii judeţului în ultimii 30 de ani. Atunci, lângă uriaşul Constantin Stroe, Mircea Drăghici părea mic de tot, oricât de îndrăzneţ încerca să fie. Şi tot atunci, Constantin Stroe i-a spus lui Mircea Drăghici o frază devenită celebră: „Domnule Drăghici, de mine nu scăpaţi până nu merg pe autostrada Piteşti-Sibiu. Vă blestem să mergeţi pe Piteşti-Sibiu şi să prindeţi un convoi de camioane pe Valea Oltului şi să pierdeţi o oră şi jumătate în plus pe drum”. Din păcate, autostrada Piteşti-Sibiu nu este gata nici acum, la patru ani şi jumătate de la decesul lui Constantin Stroe. Cine ştie, poate că va fi gata până iese Mircea Drăghici din închisoare.

 Mircea Drăghici s-a crezut intangibil. Imun. Numai că în realitate nu era aşa. Mircea Drăghici era insolent şi ahtiat după putere şi averi cu orice preţ. Iar până la urmă a venit şi nota de plată: cinci ani de închisoare cu executare. Definitiv. Un fleac. L-au ciuruit.

Tweet

• Prev
• Next