Parohia argeșeană Micești, din cadrul Protopopiatului Mioveni, și-a sărbătorit în această săptămână ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Ioan Rusul. Cu acest prilej de aleasă bucurie duhovnicească, numeroșii credincioși ai acestei comunități l-au avut în mijlocul lor pe Înaltpreasfintitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului care a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Lăcașul de cult de la Micești adăpostește de 10 ani un fragment din moaștele sfântului.

Și atât arhiepiscopul Calinic, cât și preotul paroh Florin Păcioianu l-au dat ca exemplu de smerenie și credință pe Sfântul Ioan Rusul.

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Chiriarhul a vorbit despre viața și exemplul de credință al ocrotitorului spiritual al parohiei, amintind de minunile săvârșite de Sfântul Ioan Rusul și de puternica sa mijlocire înaintea lui Dumnezeu.

„Mulțumim lui Dumnezeu că în calendarul nostru se prăznuiește și Sfântul Ioan Rusul, acest minunat sfânt, a cărui viață am citit-o și de care am fost copleșit din prima clipă. Așa cred cu adevărat că Dumnezeu a lucrat și lucrează prin sfinții Săi, dar și prin Sfântul Ioan Rusul. Și-I mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat atâtea bunătăți, pentru care trebuie să fim recunoscători totdeauna, prin bogăția darurilor Sale de care noi ne bucurăm în fiecare zi”, a declarat arhiepiscopul Calinic.

„Să învățăm și noi să avem smerenia Sfântului Ioan Rusul, să avem răbdarea lui, să nu ne poticnim chiar și atunci când suntem acuzați, poate pe nedrept, sau când ni se produc anumite nedreptăți, să lăsăm de la noi și atunci vă asigur că plinește Dumnezeu. Țineți aproape de biserică, așa cum ne învață Mântuitorul Hristos, să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga nouă”, a spus la rândul său părintele paroh Florin Păcioianu.

Biserica Parohiei Micești a fost construită în anul 1844, prin osteneala și contribuția credincioșilor din localitate, sub îndrumarea preotului Barbu Bîrzotescu.

În anul 2016, parohia a primit în dar un fragment din moaștele Sfântului Ioan Rusul. Prin mijlocirea și ocrotirea sfântului, lucrările de restaurare au fost finalizate într-un timp scurt. Biserica a fost resfințită în anul 2018, fiind reabilitată prin grija actualului preot paroh Florin Păcioianu.

De asemenea, în cursul zilei de 26 mai 2026, a fost sfințită noua Troiță din centrul satului, un moment deosebit pentru întreaga comunitate, care îmbogățește patrimoniul spiritual și exprimă statornicia credinței și evlaviei credincioșilor din Micești.

Parohia Micești are binecuvântarea de a se afla sub ocrotirea a trei hramuri: „Intrarea Domnului în Ierusalim”, „Adormirea Maicii Domnului” și “Sfântul Ioan Rusul”.

Cine a fost Sfântul Ioan Rusul

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârșitul veacului al șaptesprezecelea, pe timpul împărăției lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al nașterii sale este 1690, și aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăznețul țar l-a întreprins împotriva turcilor în 1711.

Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului, Sfântul Ioan a fost vândut unui ofițer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp (Urgup) – Capadocia – Turcia), Asia Mică, aproape de Cezareea Capadociei. Întorcându-se în ținutul său, aga l-a luat cu sine și pe Ioan. Turcia se umpluse de nenumărate mulțimi de robi ruși care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor și cei mai mulți dintre ei, pentru a li se ușura puțin suferința, s-au lepădat de Hristos și s-au făcut musulmani.

Sfântul Ioan, însă, făcea parte dintre acei tineri pe care îi înțelepțește cunoașterea lui Dumnezeu. Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să își schimbe credința.

Dumnezeu, văzând credința robului Său și mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit.

După vreme, aga a hotărât să facă un pelerinaj la Mecca, cetatea sfântă a mahomedanilor. Nu la multe zile după plecarea sa, soția acestuia a pregătit un ospăț. La masă a fost rânduit să slujească fericitul Ioan. Printre mâncărurile așezate înaintea oaspeților se afla și un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi. Amintindu-și de soțul ei, stăpâna a zis lui Ioan: „Cât de bucuros ar fi fost, Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi și ar fi gustat din acest pilaf!”. Sfântul Ioan a cerut atunci de la dânsa o farfurie plină cu pilaf, spunând că o va trimite la agă, în Mecca. La auzul acestor cuvinte toți invitații au râs; stăpâna, însă, a poruncit bucătăresei să-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf cerută, gândind că poate vrea să o mănânce el însuși sau să o dea vreunei familii creștine sărace.

Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mecca, cu oricare mijloc va rândui Domnul în atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie și simplitate, cu nimic îndoindu-se, după cuvântul Domnului, și Acesta i-a ascultat dorința: farfuria a dispărut din ochii săi, iar fericitul Ioan s-a întors la masă, spunând stăpânei că a trimis mâncarea la Mecca.

Peste câteva zile s-a întors din pelerinaj aga, aducând cu sine și farfuria de aramă, spre marea uimire a casnicilor săi. Numai Sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplaseră.

Auzind acestea, cei prezenți au fost cuprinși de teamă și uimire, iar soția i-a povestit acestuia cum a cerut Ioan farfuria cu mâncare pentru a o trimite la Mecca și cum toți l-au luat în râs pentru aceasta.

Vestea despre minunea săvârșită de sfântul s-a răspândit repede în tot ținutul și toți îl priveau cu teamă și respect, ca pe un om drept și plăcut lui Dumnezeu, nemaiîndrăznind nimeni să-l supere cu ceva.

În 1730, Sfântul Ioan Rusul s-a îmbolnăvit și a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfințise cu rugăciunile sale. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăși și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise pe 27 mai 1730. Și, ca încă o minune, trupul său a rămas intact peste secole.

Tweet

• Prev
• Next